comert romanesc

ieri, pe la orele 19.40, dau sa intru intr-un magazin alimentar (a se citi ex-alimentara de timp comunist). O cucoana ma primeste in usa cu mopul si galeata in mana si imi decreteaza: “e inchis”. Nedumerita, fac un pas in urma, ma uit (cu ochi de melc) la orar si vad ca inchide la ora 20. Pai cum e asta? Intreb eu. Cu 20 de minute inainte ziceti ca e inchis? Ca spalati pe jos – nu ma deranjeaza, dar sa mi se spuna ca e inchis…e prea de tot. In final m-au servit, sub bombaneala ca n-o sa faca curat dupa ora inchiderii. La o adica…de ce nu?

La cateva ore am intrat la un alt magazin, la Profi din Calea Sagului (pentru timisoreni). Pana m-am invartit trecuse de ora inchiderii (nici nu mi-am dat seama). Nenea gardianul a venit politicos si m-a rugat sa ma indrept spre casierie. Mi-am cerut scuze si…m-am conformat. Ei, da, atitudine!

In Italia…nici nu mai spun…

O sa se schimbe oare candva situatia?

De ce as alege sa studiez la “Tibiscus”?

Stiu, acum o sa spuneti ca imi promovez facultatea si universitatea la care predau. Sigur ca o fac pentru ca ma simt bine ca predau acolo si ca am ales sa predau la o facultate privata.

Contrar opiniilor, invatamantul din cadrul universitatilor private mi se pare mai ridicat calitativ pentru simplul fapt ca ceea ce predam noi si modul in care interactionam cu mediul de afaceri face ca acest invatamant sa fie mult mai legat de viata reala decat ceea ce se preda la universitatile de stat.

Stilul de munca cu studentii este mult mai apropiat, mai interactiv. Rigiditatea dintre student si cadru didactic se atenueaza.

Bine ar fi sa iasa din vocabularul multora (mai ales ca sunt in necunostinta de cauza) sintagma facultate privata = “fabrica de diplome”.

Din pacate intregul invatamant a scazut calitativ, dar nu stiu daca neaparat studentul e de vina sau sistemul.

De ce spun asta? Pai sunt cel putin doa motivele pe care le invoc:
1) discrepanta dintre numarul de ore saptamanale impuse de minister (max. 22 pe saptamana) si numarul mult mai mare de examene pe care le sustin studentii in prezent fata de ceea ce sustineam acum 20 – 30 de ani (cand aveam 32 – 36, poate chiar 40 de ore pe saptamana);
2) studentii de la forma de invatamant “zi” nu mergeau sa lucreze. Doar invatau! Lucrau cei de la seral si fara frecventa, dar aceia compensau lipsa de studiu cu experienta de la locul de munca.

In final inserez un link aici.

Ce curaj!

Cand stateam eu si mai lucram la firma (la o ora tarzie de noapte) aud tipete pe afara: “ajutor! ma omoara!”. Sa va ganditi ca firma e in buricul tarzgului, asa ca…Am iesit pe balcon si…apar gardienii. Bravo lor! Le intreaba pe tipe ce au patit. Au raspuns ca au fost amenintate cu cutitul si au vrut sa le ia gentile. Le intreaba cum erau aia imbracati. Raspuns hilar: “in blugi si tricou”. Au stiut ei ca nu trebuie sa mearga la cravata ca ar fi fost remarcati.

Ce faceau ele la ora asta prin centru? Pai…se duceau la masina, in parcare. Cand ma gandesc de cate ori ma duc si eu noaptea acasa, doar ca in ultima vreme parchez in curtea cladirii.

Ma tot mir ce curaj au avut. Bravo lor! Eu, sincer, nu stiu ce as fi facut. Dar voi?

Nunti …de argint, de aur

Ei, da! Tot mai rar vezi perechi in varsta care se inteleg si se respecta. Am ocazia sa merg in vizita la o astfel de pereche si ma bucura cand batranelul (Marton bacsi) o alinta pe sotia lui si ii vorbeste atat de duios. N-o fi fost viata lor perfecta, dar au stiut sa ramana impreuna.

In ziua de azi, cand un cuplu se casatoreste imi vine in cap gandul ca nu va trece mult timp si cuvantul “divort” va aparea in vocabularul lor.

Ce trist este sa sti ca oameni care s-au iubit, care au luptat sa fie impreuna ajung sa isi spuna cuvinte atat de grele. Nu are importanta motivul, dar are importanta lipsa de toleranta. Din partener de viata celalalt se transforma in dusman. Nu doar ca nu mai au ce sa isi spuna, dar cand vorbesc parca e un sisiit de sarpe. Veninul se improasca peste tot, vorbele urate curg ca un mil mocirlos…Ce trist cand oamenii uita cum a inceput totul!

Mai sunt oare relatii care dureaza cu adervarat?

un mod de a te relaxa

Ma gandeam, in ultima vreme, ca de prea multe ori ma pierd in …relaxari. Mai exact…daca incep sa lucrez pe calculator imediat imi face cu ochiul ori twitterul care ma plimba pe la poze, fie niste stiri de pe un site care conduc apoi la alt site. Mai este si youtube (hoho ce frumos poti pierde timpul pe acolo!). Ca sa nu mai spun de jocuri. Bine ca nu joc strategii ca mi-as pierde juma’ de viata acolo. De obicei joc solitair sau alte jocuri de carti care conduc repede la rezultate.

Ideea e ca vesnic am fost dornica sa citesc sau sa invat ceva nou. Ei…internetul a fost tocmai capcana care ma tot plimba de coace-colo si citeam si aflam si experimentam (uite-asa imi virusam calculatorul). Tin minte ca, prima data cand am dat de un motor de cautare mi s-a spus sa scriu un cuvant si am scris “teckel” pentru ca aveam un catel de rasa aceasta. Am ramas uimita cate informatii am aflat despre teckel.

Si uite-asa!  Din site in site, din link in link ma trezesc ca imi zic “stai sa mai vad ceva pe aici, apoi ma apuc de lucru”.

Mai zilele trecute m-am consolat cu gandul ca nu pot citi si invata totul asa ca…mai las si altora.

Si pe voi va fura internetul?

fara sa vreau

intru si eu, azi, ca omul pe hi5 si…fara sa vreau mi se deschide o fereastra cu niste poze ale unora care, cica ar vrea sa flirtreze cu mine.

Ignorand ca eu am pe putin dublul varstei multora dintre ei ma socheaza surprinde neplacut incultura.  De ce spun asta?

Pai:

1. Apare poza unuia cu prietena (nevasta) si scrie deasupra (parca) pozei “single”. Pai, mai frate, daca tot te-ai pus la agatat (nu pe mine, dar in general) zici ca esti “single” si pui poza cu prietena?

2. Apare o poza cu ea si scrie “male”. De fapt…who knows? In ziua de azi…totul se poate.

3. Unii pun pozele copiilor…cata nesimtire!

Ca sa nu mai spun ce figuri au indivizii de acolo! Wow!

Oricum, nu stiu carei persoane cu cap i-ar trece prin cap sa lege o relatie astfel.

Sau gresesc?

La bella Italia

ei, da! Sunt in Italia. La Congres. Este minunat! O sa pun poze pe…nu stiu inca (acum sunt pe netul de la hotel si merge greu). Ideea e ca ne-a surprins ca seara nu prea circula lumea pe jos, cel mult cu bicicletele. Asta mi-a cam dat un sentiment de nesiguranta, dar in centrul vechi a fost frumos, era si ceva lume care se plimba. Oamenii sunt amabili, mai putin unele venituri (scuze ca vorbesc asa, dar…aici, nu departe de hotel s-au adunat niste trupe importate din Africa, if you know what I mean) si ne asteptam la orice de la aia.

In fine…la Italia e bella!
.

ce ati zice daca…?

Mi-e foarte ciuda ca Tiesto nu vine si in Timisoara. Sunt o fana a lui Tiesto. Imi plac si DJ-ii nostri, dar parca Tiesto da si mai multa energie. Ieri a fost la Mamaia si Armin van Buren. Am ascultat de pe site-ul lui muzica. E super, dar tot fan Tiesto raman.

Ce ati zice sa ma vedeti intr-un club, sau pe un stadion unde concerteaza Tiesto? Oare e chestiune de varsta? Eu cred ca nu. Dar voi?

Si totusi…chiar si romanii pot

La sugestia unui chelner am cautat azi Paradisul Acvatic, din Brasov. Nu a fost greu de gasit cu ajutorul netului si al GPS-ului.

Ne-am dus acolo si am descoperit un strand super civilizat. Semana oarecum cu Gyula, doar ca aici nu este apa termala, dar apa este destul de calda, totul e curat, civilizat.

Pana la urma concluzia a fost ca Brasovul e frumos.

Pun niste poze aici.

Brasov 2009

Din 16 iulie sunt in Brasov. Intai am fost foarte dezamagita pentru ca pare sa nu fie foarte bine gospodarit. Cladiri vechi, cu basoreliefuri pe frontispiciu deosebite,  lasate in paragina. Sincer…ma asteptam la mai mult.

Dar a venit si partea buna a lucrurilor unde brasovenii nu s-au dezmintit. Fie ca ai fost la un restaurant de clasa, cu pretentii, fie ca ai fost la o terasa mai ieftinuta ai fost servit la fel de profesional. Oamenii isi stiu meseria. Au avut destui musterii straini prin Poiana Brasov ca sa se formeze acolo. Mai cred ca ei au asta mostenit in sange, sau mai exact au avut mereu in fata lor exemple de ospatari sau alti lucratori in servicii care nu faceau rabat la calitate.

Azi am fost in Poiana Brasov si pe Postavarul. Eram cu “capul in nori” la propriu. Se lasasera norii, dar din cand in cand mai iesea soarele si…a fost frumos. Mi-a placut ca telecabina nu avea un program fix, ci, daca se adunau clientii pleca imediat. Asta era foarte bine.

Pun niste poze  aici. Voua va place muntele?